Drumul spre acasă

Îmi luasem gândurile cu mine. Şi trupul. Şi câteva haine, o sticlă cu apă, Jurnalul Oanei Pelea şi ceva de ronţăit. Aveam în faţă peroanele îmbibate în miros de gară şi înăbuşite în aerul cald şi umed pe care îl anunţasem de dimineaţă. Călătorii se aşezaseră leneşi pe locurile lor şi aruncau priviri îndoielnice spre aparatele care ar fi trebuit să aducă puţină răcoare, însă tot ferestrele larg deschise păreau să fie mai eficiente.
..........................
continuarea aici (prima parte): http://traiminromania.net/2010/08/drumul-spre-acasa-i/
şi aici (a II-a parte): http://traiminromania.net/2010/08/drumul-spre-acasa-ii/